Problema fundamentală cu coaching-ul și cu diversele forme de consiliere de dezvoltare personală, bazate pe metode rapide și fără un proces prealabil de formare solidă în înțelegerea constituirii, devenirii și funcționării psihicului uman – cunoaștere dobândită în mod riguros de profesioniștii din psihologie și psihoterapie – este că, deși nu în mod absolut necesar, 𝑒𝑙𝑒 𝑎𝑗𝑢𝑛𝑔 𝑓𝑟𝑒𝑐𝑣𝑒𝑛𝑡 𝑠𝑎 𝑠𝑢𝑠𝑡𝑖𝑛𝑎 𝑠𝑖 𝑠𝑎 𝑖𝑛𝑡𝑎𝑟𝑒𝑎𝑠𝑐𝑎 𝑠𝑡𝑟𝑢𝑐𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑎𝑝𝑎𝑟𝑎𝑟𝑒 𝑖𝑛𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑖𝑒𝑛𝑡𝑎 𝑟𝑖𝑔𝑖𝑑𝑒
Aceste structuri pot fi de tip maniacal, isteric sau obsesional, iar metodele promovate riscă să încurajeze menținerea unui fals sine idealizat, în loc să faciliteze confruntarea cu realitatea psihică profundă și cu procesele de maturizare emoțională autentică.
Adesea, asemenea practici promovează – sub masca „dezvoltării” – complexe și fantasme nerezolvate.
De exemplu:
𝐂𝐨𝐦𝐩𝐥𝐞𝐱𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐦𝐚𝐬𝐜𝐮𝐥𝐢𝐧𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐭𝐨𝐱𝐢𝐜𝐚, sub forma încurajării agresive a ideii de „lider” și „manager de succes”, fără reflecție asupra motivațiilor inconștiente și a nevoii de recunoaștere compensatorie.
𝐈𝐧𝐯𝐢𝐝𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐢𝐬, mascată sub lupta aparent legitimă pentru „empowerment” feminin, dar care uneori alunecă într-o competiție mimetică cu poziția masculină, pierzând din vedere integrarea diferențelor și complementaritatea dintre sexe.
𝐅𝐚𝐧𝐭𝐚𝐬𝐦𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐨𝐦𝐧𝐢𝐩𝐨𝐭𝐞𝐧𝐭𝐚, prin mesaje ca „totul este posibil”, „doar cerul e limita” sau „dacă vrei, poți”, care nu iau în considerare limitele reale ale subiectului, istoria sa psihică, conflictele inconștiente și procesele de transformare profundă ce nu pot fi arse prin scurtături motivaționale.
În esență, aceste abordări pot fi seducătoare pentru eul conștient, dar riscă să servească în mod inconștient mecanisme de evitare a durerii psihice, a travaliului intern real și a confruntării cu limitele și rănile proprii – pași esențiali în orice proces autentic de vindecare și dezvoltare personală.
_____________
_______________
________________
