Psihoterapia psihanalitică este o întâlnire între două persoane — pacientul și terapeutul — într-un spațiu în care tot ce este trăit, gândit sau simțit poate fi pus în cuvinte fără teama de a fi judecat. Este o formă de terapie care merge în profunzime, ajutându-ne să înțelegem de ce repetăm anumite suferințe, de ce reacționăm într-un anumit fel și cum trecutul continuă, uneori fără să știm, să ne influențeze prezentul.
Prin dialog, reflecție și atenția acordată lumii interioare, psihoterapia psihanalitică face posibilă descoperirea sensului ascuns al emoțiilor și al dificultăților noastre. În timp, acest proces duce la schimbare – la o mai mare libertate interioară, la relații mai vii și mai autentice, la un sentiment mai stabil de identitate și valoare personală.
Terapia nu oferă întotdeaună soluții rapide (dar uneori ele totuși apar de la sine), ci un drum de autocunoaștere și transformare, parcurs în propriul ritm, într-un cadru sigur, uman și plin de înțelegere.
𝐼𝑎𝑡𝑎̆ 𝑢𝑛 𝑐𝑎𝑧 𝑓𝑖𝑐𝑡𝑖𝑣, 𝑑𝑎𝑟 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑟𝑢𝑖𝑡 𝑓𝑖𝑑𝑒𝑙 𝑑𝑢𝑝𝑎̆ 𝑐𝑒𝑒𝑎 𝑐𝑒 𝑠𝑒 𝑝𝑒𝑡𝑟𝑒𝑐𝑒 𝑖̂𝑛𝑡𝑟-𝑜 𝑡𝑒𝑟𝑎𝑝𝑖𝑒 𝑟𝑒𝑎𝑙𝑎̆:
„Gelu”, un bărbat de 35 de ani, a venit în terapie spunând că „nu mai are energie pentru nimic”. Deși avea un loc de muncă stabil și o relație, se simțea blocat, fără bucurie și fără direcție. Spunea des că „nu știe ce vrea” și că simte o presiune interioară greu de explicat.
La început, ședințele păreau doar conversații despre viața de zi cu zi. Treptat, însă, au început să apară amintiri din copilărie, vise, fragmente de relații vechi. „Gelu” a început să observe cum, în momente de apropiere, apare o teamă puternică de a fi respins — teamă care îl făcea să se retragă tocmai atunci când avea cea mai mare nevoie de sprijin. Un coleg binevoitor îi părea a fi intruziv, un om amabil - cineva gata să îi fure sau strice ceva.
Se sabota în mod subtil, cu multe inteligență - inteligența inconștientului, care poate coordona până și micro mișcări faciale sau tonalități subtile și schimbări corporale - și obținea exact ceea ce spunea că nu vrea (la nivel conștient), dar dorea (la nivel inconștient).
Prin înțelegerea acestor mecanisme și prin relația constantă cu terapeutul, a început să recunoască și să exprime emoții pe care altădată le evita: tristețe, furie, dor, nevoie.
În timp, a devenit mai conectat cu sine, mai liber în alegerile lui și mai capabil să trăiască relațiile fără frica de a fi rănit.
Psihoterapia psihanalitică nu l-a schimbat „dintr-odată”, ci l-a ajutat să-și recâștige treptat viața interioară, sensul și libertatea.
_______________
𝑓𝑖𝑒𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠ℎ𝑎𝑟𝑒 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑎𝑗𝑢𝑡𝑎 𝑝𝑒 𝑐𝑖𝑛𝑒𝑣𝑎 𝑠𝑎̆-𝑠̦𝑖 𝑓𝑎𝑐𝑎̆, 𝑖̂𝑛 𝑠𝑓𝑎̂𝑟𝑠̦𝑖𝑡, 𝑐𝑢𝑟𝑎𝑗, 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑐𝑒𝑎𝑝𝑎̆ 𝑟𝑒𝑔𝑎̆𝑠𝑖𝑟𝑒𝑎 𝑠̦𝑖 𝑐𝑟𝑒𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝑠𝑖𝑛𝑒
____________________________________________
foto - Heinz Kohut, psihanalist american
